Până în al nouălea cer

Tu, dragul meu romancier,

Până în al nouălea cer

Mă duci cu un sărut;

Mi-e sufletul corupt 

De dragostea-ți mare,

Arzătoare, făr-asemănare

Care mă face să plutesc,

Să strălucesc neîncetat;

Ești daru-mi minunat,

Dar binecuvântat

De la Dumnezeu Adevărat

Ce ne-a unit destinele

Și ne-a legat pe veci inimile.